Teodora Gheorghevici

De fapt, poate chiar ne-am reveni dupa o vreme, daca ar incepe sa conteze adevarul.

Nu generalizez acum, desi poate ar trebui, ma gandesc strict la fondurile structurale si dau exemplul POSDRU.

Dupa cum stim cu totii, Comisia Europeana publica anual calendarul lansarilor… si culmea, il respecta! Adica daca publica faptul ca vor deschide o linie de la data X, chiar asta fac. In mare respecta si alocarile financiare anuale. Fac realocari in functie de banii cheltuilti.

Oare cum de functioneaza la ei? Chiar nu au niciun pic de imaginatie? Pai sa-i invatam noi!

In inocenta sa, Comisia a zis astfel pentru POSDRU:
- pentru 2007 se aloca Romaniei 212.973.834 euro
- pentru 2008 se aloca 330.141.809 euro
- pentru 2009 se aloca 452.584.803 euro
- pentru 2010 se aloca 538.429.514 euro
- pentru 2011 se aloca 595.593.519 euro
- pentru 2012 se aloca 666.545.305 euro
- pentru 2013 se aloca 679.876.212 euro.

In total se aloca 3.476.144.996 euro.

Observam ca alocarile anuale sunt crescatoare, ceea ce este logic, deoarece biata Comisie s-a gandit ca in primul an vom depune putine proiecte si vom avea la implementare si mai putine, iar acest lucru va creste gradual, ultimii ani trebuind sa acopere atat proiectele in implementare, cat si prefinantarile pentru cele care de abia incep.

Naivi! Nu se face asa! Se face ca la noi: pierzi aproape integral un an, in care te gandesti cum sa faci ghidurile si legislatia, treburi pe care ar fi trebuit sa fie gata pana la 31 decembrie 2006, dar in fine, timpul este relativ. Apoi incepi sa aprobi proiectele pe criterii politice si inchei contracte pentru 100% din fonduri, ca sa-ti iei de-o grija.

Ce-i aia sa deschizi anual toate liniile de finantare si sa evaluezi anual? Nu conteaza ca o parte din proiecte nu se termina in veci, pentru ca cei care le-au castigat nu au avut de fapt nevoie de ameliorarea unei probleme reale prin proiecte, ci au vrut doar sa invarta ceva bani. Nu conteaza ca din cauza lor sunt blocati cei care cu adevarat ar vrea sa realizeze ceva cu ajutorul acestor fonduri. Nu conteaza ca o tara intreaga sta pe loc si se uita cum o mana de oameni invart caciuli de bani, dar in tara sunt localitati fara curent, apa curenta, retea de gaz si o multime de analfabeti… in 2012!

Atat timp cat Comisia Europeana va accepta ca statul roman sa nu respecte regula alocarii graduale anuale a fondurilor, nu vad cum vom iesi din starea in care suntem, nici in perioada 2014-2020.

Si atata timp cat ghidurile nu vor fi realizate abordand o problema global. De exemplu, presupunem ca sunt un angajator, care produce un anumit gen de instrumente. Sunt suficient de abil, ca genul de instrumente produse de mine sa aiba cautare pe piata chiar in aceasta perioada de criza. Stiu ca voi primi un anumit gen de contracte de executat si ca voi avea nevoie de anumite calificari pentru angajatii mei, ca sa duc la bun sfarsit contractele. Imi dau seama si ca nu am suficienti angajati pentru asta. Asadar, vreau sa-mi instruiesc salariatii, sa angajez cativa tineri care de abia au terminat studiile si cativa someri. Apoi doresc sa-i scolesc pe toti printr-un proiect.

Pentru ca de ani de zile m-am tot dezvoltat, as vrea si sa construiesc un centru de formare in incinta fabricii, la care sa vina atat salariatii mei ,cat si alti oameni din regiunea in care ma gasesc, pentru ca eu as fi singurul furnizor de formare profesionala pe anumite ocupatii din zona. Pot sa fac acest lucru respectand actualele ghiduri si linii de finantare?

Evident, nu!

De ce? Deoarece reabilitarea /modernizarea/ dezvoltarea şi echiparea infrastructurii pentru formare profesională continuă in mediul urban este pe un alt program operational. Deci daca vreau mai mult decat o simpla zugraveala si ceva dotari cu mobilier si echipamente IT, accesez un alt program operational.

Asta este insa ultima din grijile mele, caci pentru instruirea elevilor si studentilor din anii terminali pe ocupatii cerute pe piata muncii am anumite linii de finantare, pentru instruirea salariatilor am o linie de finantare diferita si pentru instruirea somerilor, din nou, am alte linii de finantare. Deci pentru ca sa ma dezvolt trebuie sa depun 3 proiecte pe POSDRU si unul pe POR, POSCCE sau PNDR, depinde ce gen de intreprindere am. Depun 4 proiecte, din care se aproba unul sau doua. Asadar, mai bine ma lipsesc. Si iata ca nu mai contribui cinstit la dezvoltarea mediului de afaceri din Romania. Pierd si eu, pierd si angajatii, pierde si statul. Ei si? Si ne uitam cu mirare la exemplele de buna practica din tarile UE, la proiecte prin care s-au reabilitat hale dezafectate, s-au realizat centre de formare profesionala in ele si s-a dat drumul la formare, atat pentru tineri, cat si pentru adulti, atat pentru salariati ,cat si pentru someri. S-au dezvoltat centre de execelenta, s-au dezvoltat noi sectoare economice in locul celor care au murit.

Deci, pe langa axioma legata de aprobarea din motive politice a proiectelor, cred cu tarie ca principalele doua probleme care trebuie rezolvate pentru urmatorul exercitiu financiar sunt:

-respectarea regulii alocarii graduale anuale a fondurilor si apeluri de proiecte anuale

- Ghiduri care sa nu sparga problemele globale intr-un mod complet rupt de realitate, mod care duce la blocarea initiativei solicitantilor si la nerezolvara reala a problemelor.

Am ratat sansa pentru 2007-2013 si vom avea cu mult mai putini bani alocati pentru 2014-2020. Dar macar in continuare autoritatile noastre ar trebui sa nu-si bata joc de ceea ce Comisia ne pune la dispozitie, in definitiv tot din banii cetatenilor europeni, deci din banii nostri. Caci 1/3 din fondurile Uniunii Europene sunt alocate pentru fonduri structurale, pentru ca taxele pe care le platim sa ni se intoarca in realizari gen infrastructura, spitale, scoli dotate, locuri de munca fie si pe perioada determinata, oameni instruiti care, prin pregatirea lor, reusesc sa-si pastreze locurile de munca. Iar ai nostri nu au facut decat sa emane tone de hartii, de regulamente, de reguli neinteligibile si de declaratii mincinoase, care au dus la pierderea acestor bani si a startului. Contrar parerii lor, stim si noi ce inseamna proiecte, pe fonduri structurale si pe alte fonduri. Trebuie sa-i determinam sa faca ceea ce este corect, altfel nu vom avea niciun viitor.

… dar eu cateodata cred ca traiesc in zona crepusculara. Toata lumea se pricepe la fotbal, la politica si … la proiecturi! Vi s-a intamplat si dumneavoastra ca sa explicati beneficiarului anumite reguli si sa va treziti ca vorbiti singuri? Nu este de ajuns ca autoritatile de management ne chinuiesc cu reguli rigide. Dar deja parca suntem in plin teatru al absurdului cand, dupa ce trecem de furcile caudine ale evaluarii unui proiect si il castigam, ne trezim ca avem probleme tocmai cu… beneficiarul!

Incepand de la formarea echipei de proiect, in care au prioritate persoane carora beneficiarul le este dator, dar care nu au nicio legatura cu proiectul sau cu proiecte in general si terminand cu lipsa de comunicare si cu birocratia. Toate studiile, experienta, tactul, stiinta, imaginatia se inclina si cedeaza in fata atotputerniciei BUNULUI PLAC.

Stiu ca majoritatea beneficiarilor stiu ce ce vor si chiar isi iau in serios rolul de beneficiar. Insa mai sunt si dintre aceia care au senzatia ca un proiect este o sursa in plus de venit, fara nicio implicare sau responsabilitate din partea lor.

Din pacate am avut si experiente de acest gen, mai mult sau mai putin serioase:

• in unele cazuri era vorba doar de responsabili ai partenerilor care erau prea importanti ca sa raspunda la solicitarile unei necunoscute, ce pareau neimportante, pentru ca nu se pliau pe interesele lor de moment. Ca proiectul sa se finalizeze cu bine, ajungi pana la urma sa le acoperi munca, neputandu-i sa-i inlocuiesti, ca sa nu calci pe bombeu vreo persoana importanta;
• in unele cazuri era vorba de colegi de echipa care erau prezenti doar in ziua de salariu. Ca si in cazul precedent, ca proiectul sa se finalizeze cu bine, ajungi pana la urma sa le acoperi munca, neputandu-i sa-i inlocuiesti, ca sa nu calci pe bombeu vreo persoana importanta.

Asadar, munca in plus, dar nu ne plangem, ci multumim lui Dumnezeu ca avem unde munci.

citeste mai departe…